duminică, 27 iunie 2010

Scrisa pe picior..., sau prima NUVELA

Petrus era tare zglobiu, ii placea cel mai mult sa mearga la riu, cu bunicul.Desi avea doar 4 anisori, isi aducea aminte de vara trecuta cum apa i-a luat pe el si pe tatal lui.Se pornise brusc un vint puternic, erau la mijlocul apei in barca, VELA era ridicata si dintr-un motiv pe care el nu l-a inteles, tatal lui,incercind sa coboare vela a cazut in apa si dus a fost.
Acum privea cu groaza,uitind de nisipul cu apa din caldarusa pe care-l vroia castel, cum bunicul ridica vela barcii si ii facea semn din priviri si din zimbet sa vina la o plimbare pe riu.Se ridica brusc de pe vine si striga spre bunic cu toata puterea lui de copil "NU VELA, NU VELA...bunicu , nu vleau cu VELA"...ca inca nu pronunta "r".
De pe malul celalalt ii privea invatatorul din sat, avea un suris cald, se gindea ce mult i-ar fi placut sa aiba si el un nepotel.A scris in gazeta satului apoi ce vazuse si a pus titlul "Nu Vela"...ca tare drag ii fusese pustiul cum striga.
A mai scris multe, ca era talentat si cu drag de scris, dar satenii au tinut cel mai bine minte "aia...cum ii zice?...aia cu NU VELA..."

Un comentariu:

Unknown spunea...

Maestre, va citesc cu f. multa placere si pot sa spun ca sunteti profund, mereu inspirat, fotogenic si mai ales talentat, foarte talentat! Nu vreau sa cad intr-un patetism ieftin, dar oameni ca Dvs imi demonstreaza ca tara noastra are valori care ii asigura un prezent in care trebuie sa creada.
Mi-ar placea sa putem purta o corespondenta regulata (hm, nu va ginditi la prostii!). Daca imi veti raspunde, va voi spune mai multe despre mine. Un amanunt care va va interesa: si eu locuiesc in Iasi, unde sunt si studenta.
Cu Admiratie, Agnes.