Scrisa pe picior..., sau prima NUVELA

Petrus era tare zglobiu, ii placea cel mai mult sa mearga la riu, cu bunicul.Desi avea doar 4 anisori, isi aducea aminte de vara trecuta cum apa i-a luat pe el si pe tatal lui.Se pornise brusc un vint puternic, erau la mijlocul apei in barca, VELA era ridicata si dintr-un motiv pe care el nu l-a inteles, tatal lui,incercind sa coboare vela a cazut in apa si dus a fost.
Acum privea cu groaza,uitind de nisipul cu apa din caldarusa pe care-l vroia castel, cum bunicul ridica vela barcii si ii facea semn din priviri si din zimbet sa vina la o plimbare pe riu.Se ridica brusc de pe vine si striga spre bunic cu toata puterea lui de copil "NU VELA, NU VELA...bunicu , nu vleau cu VELA"...ca inca nu pronunta "r".
De pe malul celalalt ii privea invatatorul din sat, avea un suris cald, se gindea ce mult i-ar fi placut sa aiba si el un nepotel.A scris in gazeta satului apoi ce vazuse si a pus titlul "Nu Vela"...ca tare drag ii fusese pustiul cum striga.
A mai scris multe, ca era talentat si cu drag de scris, dar satenii au tinut cel mai bine minte "aia...cum ii zice?...aia cu NU VELA..."

Etimologie Intuitiva sau... de ce

Stateau Vasile si Fanica cu coatele pe gard, sa priveasca cine mai trecea si de ce. Era cald, un fel de zapuseala care-i amortea.Nu-si vorbeau dar nici nu se gindeau. Safta, careia ii placea caldura, tocmai acum si special de aia iesise sa culeaga balega, ii cazuse tencuiala de la colt din spatele casei si a zis s-o dreaga. Si trecu prin fata lor, a lui Vasile si Fanica, dar nu-i vazu asa aplecata cum mergea pe ulita, atenta la balega. Vasile o vazu si se gindi fara sa vrea cu voce tare, spunind desi limba ii era uscata de aseara : "URATO..." Safta nu auzi, ca se batea de-o musca si era concentrata, dar auzi nevasta, Fanica, si cu ultimele chefuri de a vorbi pe care le mai avea, spuse asa : "urita, urita, dar le ARE..."ca mereu fusese invidioasa pe sinii Saftei...Si uite asa, de aici cred ca a ramas denumirea de URATOARE...Desi nu i-a pasat cum ii spune lumea, ei i-a prins bine, de sarbatori ura pe la casele oamenilor si mai aduna un ban, sa dea de plata altora sa-i culeaga balega...ca era veche casa ei si mereu se crapa.